Dintre toate
tipurile de psihoterapii disponibile in prezent, cercetarile
si studiile de validare stiintifica sustin cel mai mult
terapia cognitiv-comportamentala. TCC isi propune sa
actioneze asupra a doua lucruri foarte importante: ideile si
comportamentele individului. TCC porneste de la ideea ca modul
in care gandim determina modul in care simtim si in care ne
comportam.
Convingerile,
credintele, gandurile, motivele, scopurile sau dorintele,
perceptiile, imaginile, reprezentarile, evaluarile noastre ne
determina reactiile emotionale, comportamentele, gandurile si
reactiile fiziologice.
Conform
terapiei cognitiv-comportamentale, pshiopatologia (bolile psihice)
este rezultatul cognitiilor (idei si convingeri) disfunctionale
si/sau irationale. Emotiile negative, comportamentele dezadaptative
sau starile de spirit depresive sunt rezultatul unor moduri de
gandire gresite sau irationale sau disfunctionale. In loc sa
reactionam la situatia reala, noi reactionam la propriul punct de
vedere, care e distorsionat. De exemplu o persoana poate sa ajunga la
concluzia ca nu are valoare pentru simplul fapt ca nu a trecut un
examen sau a fost parasita de prieten. Asadar, o componenta
importanta a tratamentului este sa-i faca pe clienti constienti de
gandurile lor dezadaptative si sa le schimbe. De multe ori, oamenii
sunt atat de obisnuiti sa aiba ganduri negative, si aceste ganduri se
declanseaza atat de repede incat nici macar nu sunt constienti ca le
au. Dintre tintele importante ale terapiei cognitiv-comportamentale
sunt credintele si asteptarile vizavi de propria persoana si de
viitor, vizavi de altii si de lume. Odata ce clientii sunt constienti
de acestea, e esential ca ei sa invete sa-si evalueze gandurile si sa
le restructureze pentru a fi mai rationale si mai adaptative, in
acelasi timp fiind constienti de faptul ca schimband modul de gandire
se schimba si sentimentele si tiparele de comportament.
De
exemplu un pacient care sufera de depresie poate sa evite contactul
social si sa se simta nenorocit si parasit din cauza izolarii. Cand
este intrebat de ce, clientul spune ca ii este frica de respingere,
de ceea ce i-ar putea spune oamenii. La o explorare mai in
profunzime, pacientul si terapeutul descopera ca teama lui reala nu
este respingerea, ci ideea ca este neinteresant si nu merita sa fie
iubit. Terapeutul testeaza apoi realitatea acestei idei cerandu-i
pacientului sa numeasca prieteni si rude care il iubesc si care se
simt bine in compania lui. Prin aceea ca ii arata pacientului ca
altii il apreciaza, terapeutul scoate in evidenta irationalitatea
gandurilor pacientului si ii ofera un nou model de gandire pentru a
schimba vechiul mod comportamental. In acest caz persoana invata sa
gandeasca „sunt o persoana interesanta si care merita sa fe iubita,
prin urmare nu ar trebui sa-mi fie greu sa-mi fac prieteni noi..”
O
alta componenta a terapiei cognitiv-comportamentale este partea de
modificari comportamentale. Partea aceasta vizeaza inlocuirea
comportamentelor nedorite cu tipare de comportament mai sanatoase.
Orice comportament este determinat de anumite situatii si este
intarit consecintele sale. Daca vrem sa modificam un comportament
trebuie sa actionam la nivelul situatiilor declansatoare sau prin
manipularea intaririlor.
In cadrul acestui tip de interventie
terapeutul nu incearca sa inteleaga de ce se comporta oamenii asa cum
o fac, ci doar ii invata cum sa schimbe acest comportament. Astfel
scopul interventiei cognitiv comportamentale este sa puna sub semnul
intrebarii si sa schimbe cognitiile disfunctionale si contrare siesi
si sa-l faca pe client mai productiv si mai multumit de viata sa.
Terapeutul pune la dispozitia clientului strategii simple de invatat
prin care acesta dobandeste abilitati practice si eficiente care pot
fi aplicate toata viata in organiarea vietii de zi cu zi. Schimbarea
se poate face prin tehnici cognitive si/sau comportamentale.
Ce
sunt cognitiile disfunctionale?
Iata
cateva exemple de idei disfunctionale care apar in urmatoarele
tulburari:
Tulburarea de panica: „gandurile astea care imi fug
prin minte, sentimentele ciudate de detasare de pierdere a
controlului…sunt o dovada ca innebunesc” sau “simt ca nu am
aer” o sa lesin…trebuie neaparat sa ies de aici “ sau “o fac
infarct” (in conditiile in care s-a facut control medical la inima
si nu exista probleme) sau “trebuie sa trag masina pe dreapta sau
altfel o sa pierd controlul asupra ei”
Fobie
sociala: “nu stiu despre ce sa vorbesc cu oamenii, nu stiu ce sa le
spun ….vor observa ce stanjenit sunt …vor observa ca m-am inrosit
…ca imi tremura mainile si vocea ...si vor crede ca sunt ciudat si
nu vor vrea sa aiba de a face cu mine si nu voi putea suporta asta"
Tulburare de anxietate generalizata: „daca i s-a intamplat un
accident?”, “daca durerile astea sunt un semn de cancer?”,
“daca o sa fiu concediat?”, “ daca nu o sa ne ajunga banii sa
platim facturile?"
Depresie:
„nimic nu-mi iese bine niciodata…am facut atat de multe greseli
in viata…ma simt ca un ratat…sunt prea deprimat pentru a face
macar o plimbare…orice as incerca sa fac, o sa esuez…totul pe
lumea asta merge inspre rau…cine ar vrea sa-mi stea in preajma? De
fapt nimanui nu-i pasa ..ce rost are? …nu o sa trec niciodata peste
depresia asta”
Tulburare
obsesiv-compulsiva: “sunt contaminat…iarasi trebuie sa ma spal pe
maini…nu pot risca!” sau „daca nu ma intorc sa verific, din
vina mea se va porni un incediu!” sau „daca gandesc aceste
lucruri ingrozitoare inseamna ca sunt o persoana ingrozitoare sau
inseamna ca imi voi pierde controlul si voi face ceea ce gandesc”.
Cum se
desfasoara o interventie cognitiv-comportamentala?
In
terapia cognitiv-comportamentala nu exista un numar standard de
sedinte. Numarul mediu de sedinte este intre 20 si 25, insa ele pot
ajunge la 50 sau la sute, daca patologia este complexa. O sedinta
dureaza in medie 45-50 minute.
In prima
sedinta, terapeutul ii ofera pacientului informatii cu privire la
boala si psihoterapie, ii explica acestuia ce este psihoterapia, cum
functioneaza care va fi structura sedintelor si la ce sa se astepte.
Clinicianul il invata pe client despre modelele cognitive care au
fost dezvoltate pentru a explica cauzele bolilor si mai important,
mentinerea problemei specifice a clientului. Prima sedinta are si
rolul de a trezi in client speranta de ameliorare, de a-i crea
asteptari realiste fata de terapie. Terapeutul isi face o imagine de
ansamblu asupra problemei pacientului, face examinarea psihologica si
pune diagnosticul. Se stabileste o lista de probleme specifice. In
functie de ceea ce se identifica, clientul impreuna cu terapeutul
hotarasc tratamentul adecvat, uneori fiind necesara combinarea
psihoterapiei cu tratamentul medical. In cazul unor tulburari severe,
terapeutul poate solicita control medical pentru a identifica
potentialele mecanisme biologice care cauzeaza boala. Totodata
terapeutul estimeaza numarul sedintelor si costul acestora; prezinta
pe baza literaturii de specialitate efectele posibile (vindecare,
ameliorare, controlul simptomelor). La sfarsit pacientul va decide
daca vrea sau nu sa urmeze psihoterapia.
In
urmatoarele sedinte se va urmari rezolvarea problemelor de pe lista.
Clinicianul il invata pe client tehnicile cognitive si
comportamentale create pentru a-i alina suferinta. Clientul isi
cunoaste cel mai experienta de viata; cei doi lucreaza impreuna
pentru a depasi dificultatile clientului. In fapt, clientii sunt
invatati sa devina proprii lor terapeuti, sa aplice principiile
terapiei cognitiv-comportamentale cu tot mai putina indrumare din
partea terapeutului. De aceea, ceea ce a fost invatat in timpul
terapiei tinde sa fie mentinut sau chiar crescut odata terminata
terapia.
In
mod tipic la inceputul unei sedinte, clientul si terapeutul vor
decide impreuna principalele subiecte care vor fi abordate in timpul
saptamanii. De asemenea vor aloca putin timp si pentru a discuta
concluziile din sedinta trecuta si vor evalua progresul facut cu tema
de casa . La sfarsitul sedintei terapeutul si clientul vor stabili o
alta tema pe care clientul sa o faca in afara sedintelor.
Indeplinirea temelor pentru acasa intre sedinte este o parte vitala a
terapiei. Tema de casa poate sa ia diverse forme. De exemplu la
inceputul terapiei terapeutul ii poate cere clientului sa tina un
jurnal in care sa noteze toate incidentele care provoaca sentimente
de anxietate sau depresie, pentru a putea determina gandurile care
insotesc incidentul. Mai tarziu in timpul terapiei, o alta tema poate
consta in exercitii de a face fata la situatii problema foarte
specifice. Temele continua de fapt sedinta terapeutica in viata
cotidiana; ele pot dezvolta sentimentul de auto-control. Dupa
rezolvarea tuturor problemelor de pe lista, terapeutul va gandi un
program de preventie a recaderilor si recurentei. Pacientul invata sa
fie propriul terapeut si sa functioneze autonom prin intreruperea
treptata a psihoterapiei. Terapeutul il pune pe pacient sa se
confrunte cu probleme posibile pentru a se asigura ca pacientul va
rezista la viitoarele situatii problema. Psihoterapeutul planifica
urmarirea evolutiei la intervale stabilite de el.
Cat
de eficienta este terapia cognitiv-comportamentala?
Scopul
terapiei cognitiv-coportamentale este remiterea simptomelor asa cum
se manifesta in viata pacientului nu doar in timpul sedintei de
terapie. Intr-adevar, terapia cognitiv-comportamentala realizeaza o
schimbare reala care inseamna mai mult decat a te simti mai bine pe
durata terapiei; ea are efecte pe termen lung. Este la fel de sau
chair mai eficienta decat medicamentele si nu are efectele secundare
ale acestora. De prea multe ori, cand tratamentul cu medicamente
prescris se termina, boala reapare, si astfel psihiatrii vor sfatui
pacientii sa continue tratamentul pentru inca mult timp. De multe ori
terapia cognitiv-comportamentala se dovedeste superioara in
tratamentul recaderilor pentru ca pacientii invata auto-ajutorarea in
timpul terapiei.
Ce boli
se pot trata prin terapie cognitiv-comportamentala?
Interventia
cognitiv-comportamentala este eficienta pentru urmatoarele categorii
de probleme:
anxietate
generalizata si atac de panica
fobii
(ex., agorafobie, fobie sociala)
sindromul
oboselii cronice
depresie
tulburare
obsesivo-compulsiva
tulburari
alimentare
tulburari
sexuale si de relationare
tulburari
specifice copilului si adolescentului
tulburari
generale legate de sanatate
durere
cronica
tulburari
ale impulsului
dificultati
legate de furie si agresivitate
dependenta
de substante (droguri si alcool)
schizofrenie
si alte tulburari psihotice
tulburari
asociate cu dificultatile de învatare
tulburari
bipolare
tulburare
de stres posttraumatic
tulburari
de somn
Ce
tip de specialisti pot sa realizeze o terapie
cognitiv-comportamentala?
Terapeutii
pot sa fie psihologi, psihiatri, asistenti sociali si alti
profesionisti care au o formare in psihoterapii
cognitiv-comportamentale.
Care
sunt cele mai frecvente tehnici cognitiv-comportamentale?
Tehnicile
verbale de restructurare cognitiva
Experimentele
comportamentale
Tehnicile
de expunere
Tehnicile
de management al contingentelor
Procedurile
de inoculare a stresului- stress inculation trainig
Procedura
rezolvarii de probleme
Antrenamentul
asertiv
Stai
dreapt, cu spatele rezemat de spatarul scaunului, cu picioarele
intinse si cu mainile pe langa corp. Daca poti, inchide ochii pentru
ca te vei relaxa mai bine.